spectral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. spectral)

1. referitor la spectrul unei radiații.
2. analiză ~ă = metodă de identificare a diferitelor elemente dintr-un amestec cu ajutorul analizei spectrelor acelor elemente.
3. care are caracterul unui spectru, al unei fantome.

deplasare

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (deplasa)

1. acțiunea de a (se) deplasa; timpul și locul în care se deplasează cineva.
2. în ~ = în călătorie în interes de serviciu.
3. (astr.) ~ spre roșu = deplasare a liniilor spectrale ale nebuloaselor extragalactice înspre marginea roșie a spectrului în comparație cu liniile spectrale ale surselor terestre.

dublet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. doublet)

1. exemplarul al doilea al unei cărți, al unei medalii dintr-o colecție, mărci poștale etc.
2. cuvânt de aceeași origine cu altul, diferit ca formă, dar cu sens identic, intrat în limbă pe căi sau în momente diferite.
3. (fiz.) pereche de linii spectrale cu lungimi de undă foarte apropiate.
4. ~ electric = dipol electric.

infraroșu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. infrarouge)

1. adj. radiații ~ii = radiații electromagnetice invizibile, penetrante, în spectru dincolo de limita roșie a domeniului vizibil.
2. s. n. domeniu spectral al radiațiilor infraroșii.

magenta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it., fr. magenta)

1. culoare roșu aprins.
2. (în fotografia în culori) culoare prin amestecul spectral al roșului cu albastrul.

multiplet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. multiplet)

1. grup de linii spectrale rezultat din tranzițiile dintre un nivel unic și un nivel cu structură fină.

sensitometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sensitométrie)

1. ansamblu de procedee pentru determinarea sensibilității materialelor fotografice în raport cu intensitatea și compoziția spectrală a radiației luminoase, cu durata expunerii și cu modul de prelucrare a materialului.