aucțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Auction, lat. auctio)

1. proces de cumpărare și vânzare de bunuri sau servicii prin oferirea acestora la licitație (vânzarea celui mai mare ofertant, iar cumpărarea de la ofertantul cel mai mic); vânzare la licitație.

autor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. auteur, lat. auctor)

1. persoană care este la originea unui lucru; cel care face un lucru, o acțiune etc.
2. creator al unei opere literare, artistice, al unei invenții.
3. (literatură) persoană care a scris o operă de literatură, de știință sau de artă; (specializat) scriitor.
4. (înv., fig.) Dumnezeu, principiu al tuturor lucrurilor.
5. (drept) persoană care a săvârșit o infracțiune (~ material) sau a incitat pe cineva să o comită (~ moral).
6. drepturi de ~ = sumă de bani cuvenită creatorului unei opere din vânzarea, reprezentarea, reproducerea sau executarea operei.
7. (muzică) cel care scrie textul unui cântec; textier.
8. (muzică) ~-compozitor-interpret = persoană care scrie versurile și compune muzica pentru melodiile pe care le interpretează.
9. (muzică) ~-compozitor = persoană care efectuează munca unui textier și compozitor, dar care nu interpretează melodiile pe care le creează.
10. (cinema) persoană sau persoane care realizează creația cinematografică a unei opere.
11. (radio, TV) persoană care participă la concepția unei emisiuni, program (emisiunea poate fi apoi creată de un producător).

baisse

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baisse)

1. speculație la bursă practicată la operațiuni de vânzare pe termen, constând în vânzarea titlurilor de valoare sau a mărfurilor la un curs ridicat cu scopul de a le răscumpăra, la expirarea termenului, la un curs mai scăzut.

boicota

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. boycotter)

1. a aplica un boicot; a nu mai face comerț cu o companie, o țară etc. pentru a exercita presiuni asupra acesteia.
2. a refuza în mod colectiv cumpărarea și/sau vânzarea unui produs (adeseori în semn de protest).
3. a refuza în mod colectiv de a participa la o acțiune publică, pentru a determina eșecul acesteia.

client, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. client, lat. cliens)

1. plebeu roman care recunoștea patronajul unui patrician.
2. cumpărător al anumitor produse, consumator al unui local public.
3. cel care apelează la serviciile unui avocat, medic, croitor.
4. (loc. nom.) ~ final = client care obține un bun sau un serviciu în schimbul unor bani și al cărui scop nu este revânzarea.

ofertă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. offerte, germ. Offerte, it. offerta)

1. propunere în legătură cu vânzarea sau cu cumpărarea unei mărfi, cu angajarea într-o slujbă, cu prestarea unui serviciu etc.; document în care se face o astfel de propunere.
2. totalitatea mărfurilor oferite spre vânzare.