OK
X
audiovideo
Parte de vorbire:
adj. invar.
Etimologie: (audio- + -video)
1.
de
radiodifuziune
și
televiziune.
2.
(var.)
audio-video.
video 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. vidéo, engl. video)
1.
adj.
inv.
referitor
la
sistemele
de
transmitere
și
de
înregistrare
a
imaginii.
2.
s.
f.
videofonie.
3.
s.
n.
aparat
pentru
înregistrarea
și
redarea
videocasetelor.
VIDEO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. vidéo-, engl. video-, cf. lat. video, -ere „a vedea”)
1.
„imagine,
vedere,
vizual”.
videocameră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (video1- + cameră)
1.
cameră
pentru
înregistrări
video.
videocanal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Videokanal)
1.
canal
de
televiziune
sau
de
altă
instalație
video2.
videocaptor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. vidéocaptor)
1.
tub
~
tub
electronic
de
televiziune
pentru
traducerea
imaginilor
în
semnale
electrice;
cameră
de
televiziune;
vidicon.
audiovideo
Parte de vorbire:
adj. invar.
Etimologie: (audio- + -video)
1.
de
radiodifuziune
și
televiziune.
2.
(var.)
audio-video.
cameră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. camera)
1.
încăpere
într-un
apartament.
2.
muzică
de
~
=
muzică
destinată
unui
număr
redus
de
interpreți.
3.
compartiment
într-un
sistem
tehnic
(instalație,
mașină,
aparat).
4.
~
obscură
=
a)
încăpere
neluminată
sau
cu
lumină
de
o
anumită
culoare,
în
care
se
lucrează
cu
materiale
fotosensibile;
b)
dispozitiv
cu
ajutorul
căruia
se
obține
pe
un
ecran
imaginea
răsturnată
a
unui
obiect;
~
fotografică
=
a)
aparat
fotografic;
b)
cameră
obscură
de
televiziune
(sau
videocaptoare),
aparat
complex
pentru
captarea
imaginii
și
transformarea
ei
în
semnale
video;
~
de
combustie
=
încăpere
a
motorului
cu
ardere
internă
în
care
se
aprinde
amestecul
de
gaze.
5.
tub
închis
de
cauciuc
care
se
umflă
cu
aer
și
care
se
așază
pe
roată
sub
anvelopă.
6.
balon
de
cauciuc
al
unei
mingi
de
sport.
7.
adunare
parlamentară
constituită;
organ
suprem
al
puterii
de
stat.
8.
(ec.)
instituție
având
ca
obiectiv
sprijinirea
activității
dintr-un
anumit
domeniu.
casetotecă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. cassettothèque)
1.
colecție
organizată
de
casete
audio
sau
videocasete.
2.
(prin
ext.)
locul
de
depozitare
(mobila)
care
conține
această
colecție.
cinematografia
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. cinématographier)
1.
a
utiliza
tehnicile
cinematografiei;
a
înregistra
pe
cineva
sau
ceva
pe
film
sau
video;
a
filma.
clip
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. clip)
1.
producție
video
scurtă
menită
să
prezinte
un
artist,
opera
sa
etc.
orticon
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Orthikon)
1.
(audiovizual)
tub
videocaptor
mai
sensibil
decât
iconoscopul,
folosit
în
camerele
de
televiziune;
orticonoscop.