obscura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. obscurare)

1. a face să devină obscur; a întuneca.
2. a face să devină neclar.

obscurantism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. obscurantisme)

1. atitudine ostilă față de răspândirea științei și culturii.
2. refuzul progresului, difuzării cunoștințelor și culturii; stare de înapoiere culturală.
3. (antonim) progresism.

obscurantist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. obscurantiste)

1. I. referitor la obscurantism (atitudine de opoziție față de diseminarea cunoștințelor, în orice domeniu).
2. II. adept al obscurantismului.
3. persoană care refuză progresul și diseminarea cunoștințelor și culturii.
4. (antonim) progresist.

cameră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. camera)

1. încăpere într-un apartament.
2. muzică de ~ = muzică destinată unui număr redus de interpreți.
3. compartiment într-un sistem tehnic (instalație, mașină, aparat).
4. ~ obscură = a) încăpere neluminată sau cu lumină de o anumită culoare, în care se lucrează cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran imaginea răsturnată a unui obiect; ~ fotografică = a) aparat fotografic; b) cameră obscură de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii și transformarea ei în semnale video; ~ de combustie = încăpere a motorului cu ardere internă în care se aprinde amestecul de gaze.
5. tub închis de cauciuc care se umflă cu aer și care se așază pe roată sub anvelopă.
6. balon de cauciuc al unei mingi de sport.
7. adunare parlamentară constituită; organ suprem al puterii de stat.
8. (ec.) instituție având ca obiectiv sprijinirea activității dintr-un anumit domeniu.

fluoroscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fluoroscope)

1. instrument folosit în fluoroscopie.
2. ecran radioscopic într-o cameră obscură portativă, pentru observarea substanțelor fluorescente.

fototip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phototype)

1. imagine obținută direct în camera obscură.

nebulos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nebuleux, lat. nebulosus)

1. adj. neguros, sumbru.
2. (fig.) neclar, confuz.
3. s. f. acumulare de materie sau de pulbere cosmică în univers, difuză și obscură, cu forme și dimensiuni instabile.

necromanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nécromancie, lat. necromantia)

1. practică obscurantistă constând în evocarea spiritelor morților pentru aflarea viitorului.

obscurantist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. obscurantiste)

1. I. referitor la obscurantism (atitudine de opoziție față de diseminarea cunoștințelor, în orice domeniu).
2. II. adept al obscurantismului.
3. persoană care refuză progresul și diseminarea cunoștințelor și culturii.
4. (antonim) progresist.