OK
X
draga
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. draguer)
1.
a
săpa
sub
apă
și
a
îndepărta
materialul
săpat
cu
ajutorul
unei
drage.
2.
a
curăța
de
mine
o
cale
navigabilă.
dragă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. drague)
1.
navă
special
echipată
pentru
dragarea
sub
apă.
2.
plasă
de
formă
specială
cu
care
se
colectează
exemplare
din
flora
și
fauna
subacvatică.
3.
dispozitiv
(dintr-un
cablu
lung,
remorcat
de
nave
speciale)
folosit
la
înlăturarea
minelor
submarine
de
pe
o
cale
navigabilă.
dragaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. dragage)
1.
acțiunea
de
a
draga
sau
rezultatul
acestei
acțiuni;
dragare.
2.
acțiunea
de
a
trage
o
dragă
sau
un
dispozitiv
similar
pentru
a
curăța
fundul
unui
râu,
port
etc.
3.
acțiunea
de
a
trage
un
cârlig,
un
cablu
sau
un
alt
echipament,
pentru
a
ridica
ceea
ce
se
află
pe
fundul
apelor.
drăgălășenie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (drăgălaș + -enie)
1.
gingășie
în
înfățișare
sau
comportare;
drăgălășie.
2.
atitudine
plină
de
gingășie
și
atenție
față
de
cineva;
drăgălășie.
drăgăstos
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (dragoste + -os)
1.
plin
de
dragoste,
de
tandrețe;
iubitor,
afectuos.
draglină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl., fr. dragline)
1.
echipament
de
lucru
pentru
săpat
și
încărcat
pământul,
montat
pe
un
excavator,
dintr-o
cupă
la
capătul
unui
braț
lung
și
ușor,
acționată
de
un
troliu.
afectuos, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. affectueux, lat. affectuosus)
1.
care
manifestă
simpatie,
prietenie
pentru
cei
din
jurul
lui;
prietenos,
afabil.
2.
cu
afecțiune
pentru
cei
din
jur;
tandru,
drăgăstos.
3.
(antonime)
rezervat,
sever.
afecțiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. affection, lat. affectio)
1.
dragoste,
simpatie,
atașament.
2.
stare
patologică
a
unui
organ;
boală.
amant, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amant)
1.
cel
care
întreține
relații
de
dragoste
cu
cineva
în
afara
căsătoriei.
amfipteră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amphiptère)
1.
(herald.)
figură,
un
șarpe
sau
un
dragon
înaripat.
amor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. amor)
1.
iubire,
dragoste.
2.
~
propriu
=
atașament
de
prețuire
exagerată
a
propriilor
calități.
amoretă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Amorette)
1.
statuetă
de
copil
cu
aripioare.
2.
statuetă
reprezentând
pe
Amor,
zeul
dragostei
la
romani.