implanta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. implanter)

1. a insera, a fixa în.
2. a amplasa (o clădire etc.).
3. a introduce sub piele un medicament sau țesut, care se resoarbe treptat.

implantație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. implantation)

1. acțiunea de a implanta, de a introduce un lucru în altul, și rezultatul ei; implantare.
2. (med.) introducere pe cale chirurgicală într-un organism a unor medicamente, organe, țesuturi, etc.
3. (chirurgie dentară) introducerea unui element dentar în cavitatea lăsată de extragerea unui dinte.
4. maniera în care sunt implantate firele de păr.

reimplanta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (cf. fr. réimplanter)

1. a face o reimplantare; a implanta din nou.
2. (med.) a repune la loc un organ sau membru secționat.

reîmplanta

Parte de vorbire:  vb. tr. (regional)  
Etimologie: (re- +[în]planta)

1. a planta din nou; a replanta.

alotriodonție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. allotriodontia)

1. implantare anormală a dinților.

alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuță construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat.
7. scobitură creată la suprafața unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

astroblast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astroblaste)

1. celulă glială triunghiulară cu expansiuni citoplasmatice implantate pe pereții vaselor.

barbă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbe)

1. fiecare dintre perișorii implantați în tija unei pene de pasăre.

diplocefalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diplocéphalie)

1. monstruozitate congenitală caracterizată prin existența a două capete implantate pe un același trunchi.

explanta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. explanter)

1. (med.) a extrage (ceea ce fusese implantat); a face un explant.