cumul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cumul, lat. cumulus)

1. deținere a mai multor funcții, atribuții etc. de către o singură persoană.
2. (gram.) deținere a mai multor valori sau funcții de către un cuvânt, o expresie.

cumula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cumuler, lat. cumulare)

1. a deține simultan două sau mai multe funcții, atribuții, calități.
2. a aduna, a face un tot din mai multe sume de bani, situații etc.

cumulard, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cumulard)

1. deținător al mai multor funcții, atribuții, salarii.

cumulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cumulation, lat. cumulatio)

1. acțiunea de a cumula și rezultatul ei; faptul în sine de a reuni mai multe elemente distincte; cumulare.
2. faptul, pentru aceeași persoană, de a exercita simultan mai multe funcții și, prin urmare, de a primi mai multe remunerații.

cumulativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cumulatif)

1. care implică o cumulare.
2. complement circumstanțial ~ = complement care cumulează un fapt exprimat de altcineva; propoziție ~ă = propoziție circumstanțială care exprimă un cumul rezultat prin adăugarea faptului exprimat de regentă.
3. (adv.) concomitent.

cumuliform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cumuliforme)

1. (despre nori) de tip cumulus.
2. (meteorologie) care are aspectul unui nor de tip cumulus.

cumulonimbus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cumulonimbus)

1. formație de nori de culoare albă la vârf și cenușie la bază, care (între 50 m și 6 km) produc precipitații abundente sub formă de averse.

abstinență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abstinence, lat. abstinentia)

1. abținere de la anumite băuturi, alimente etc; abstențiune.
2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.
3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.

acumulare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (acumula)

1. acțiunea de a (se) acumula.
2. proces economic complex constând în formarea și utilizarea unei părți din venitul societății pentru asigurarea reproducției lărgite.
3. ~ a capitalului = transformarea plusvalorii în capital; fond de ~ = parte a unui venit pentru acumulare; rata ~ării = raportul dintre fondul de acumulare și venitul pe baza căruia se formează.
4. (geol.) proces de depunere a materialului transportat de agenții geomorfologici.

adipozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adiposité)

1. (med.) acumulare patologică de grăsime într-un țesut, de obicei localizată în anumite părți ale corpului; adipoză.

adsorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adsorption)

1. fixare a unei substanțe lichide sau gazoase, într-un strat subțire, pe suprafața unui corp solid.
2. capacitatea părții superficiale a solului de a acumula substanțe solide, lichide și gazoase.

aerocolie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérocolie)

1. acumulare de gaze în intestinul gros.

aerogastrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérogastrie)

1. acumulare excesivă de gaze în stomac.