artist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. artiste, it. artista)

1. persoană înzestrată cu aptitudini și talent, care lucrează într-un anumit domeniu al artei.
2. persoană cu aptitudini deosebite în meseria sa.
3. actor.

cognitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cognitif)

1. care se referă la cunoaștere; care este capabil de cunoaștere.
2. (psihologie aplicată) care se referă la mijloacele și mecanismele de dobândire a cunoștințelor.
3. test ~ = test de cunoștințe sau de eficiență (spre deosebire de testul de aptitudini).
4. (lingvistică) funcție ~ă = funcția de comunicare care se traduce în limbaj prin fraza asertivă folosită pentru a informa, pentru a face cunoscut un gând unui interlocutor; funcție referențială a limbajului.
5. psihologie ~ă = studiul științific al proceselor mentale precum atenția, utilizarea limbajului, memoria, percepția, rezolvarea problemelor, creativitatea și raționamentul; psihologia cunoașterii.
6. (psihologie) tulburare ~ă = termen care desemnează o tulburare mintală care afectează în special și în principal memoria.
7. (psihologie) disonanță ~ă = disconfort mental cauzat de două cogniții ireconciliabile.
8. bulă ~ă = limitarea conexiunilor sociale ale unei persoane prin cultura sa și informațiile accesibile acesteia prin intermediul noilor tehnologii.
9. hartă ~ă = diagramă care permite de a reprezenta vizual și de a urma calea asociativă a gândirii.

defeminiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. défeminiser)

1. refl. a-și pierde caracterele, aptitudinile, obiceiurile etc. de femeie.

educațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. educational, fr. éducationnel)

1. referitor la educație în general, la învățământul care urmărește dezvoltarea capacităților și formarea aptitudinilor; care ține de știința educației; educativ.

examen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. examen)

1. mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor, a aptitudinilor unui elev, student, candidat etc.
2. cercetare, examinare atentă a unui lucru; examinare.
3. ~ medical = cercetarea stării sănătății unei persoane de către un medic.

formativ, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. formatif)

1. I. care servește pentru formarea cuiva; care formează aptitudini, deprinderi prin educație.
2. (lingv.) care este folosit pentru a forma un cuvânt.
3. II. (lingv.) element constitutiv esențial al unui sunet, al unui fonem, al unui cuvânt etc.; formant.
4. acțiunea de a (se) forma; format, formare.