cititor-încasator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (cititor + încasator)

1. lucrător care citește contorul (de apă, de gaz etc.) și încasează factura.

comunicație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. communication, lat. communicatio)

1. mijloc de comunicare între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.)
2. (pl.) ansamblu de infrastructuri care permite asemenea legături.
3. figură retorică prin care un orator sau autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justețea unor afirmații ori argumente.

desiderata

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. desiderata „lucruri dorite”)

1. publicațiile sau cărțile absente dintr-o bibliotecă, propuse de cititori pentru achiziționare.

fandem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie:

1. masa cititorilor de science-fiction activi, care păstrează contactul prin intermediul fanzinelor și al întâlnirilor.

identificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. identification)

1. acțiunea de a (se) identifica și rezultatul ei; identificare.
2. stabilire a unui raport de identitate între două lucruri, obiecte etc.
3. stabilire a identității unei persoane sau a unui lucru; recunoaștere.
4. (literatură) relația psihologică dintre cititorul unui roman și un personaj din carte.
5. (psihologie) procesul prin care o persoană se transformă, temporar sau permanent, prin asimilarea unei trăsături sau a unui atribut aparținând altei persoane; faptul de a se recunoaște într-o caracteristică, sau o persoană exterioară.
6. (domeniul militar) detectare a calității de prieten sau dușman.
7. (biologie) procesul de atribuire a unui nume de taxon preexistent unui organism individual.

lector, -ă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lecteur, lat. lector)

1. s. m. f. cititor.
2. cel care citește cu voce tare unei persoane suferinde.
3. persoană care citește într-o editură manuscrisele predate spre publicare și referă asupra lor.
4. ajutor al preotului care citea în timpul slujbei textele edificatoare.
5. s. n. aparat pentru redarea unor sunete înregistrate.
6. dispozitiv periferic care permite citirea și introducerea informației de pe o cartelă perforată într-un calculator sau ordinator.

nota bene

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. nota bene, notează bine!)

1. expresie spre a semnala cititorilor o informație, o precizare suplimentară.