cenzor
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (lat. censor, fr. censeur)
Etimologie: (lat. censor, fr. censeur)
1. magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetățenilor și al averilor acestora și supraveghea moravurile.
2. persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicațiile, corespondența.
3. cel care verifică gestiunea unei întreprinderi, bănci, societăți etc.