coeficient

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coefficient)

1. număr scris la începutul unui anumit termen (dintr-o expresie algebrică) pe care îl multiplică.
2. mărime constantă în anumite condiții date, care indică o anumită proprietate a unei substanțe, a unui sistem, proces tehnologic etc.
3. valoare relativă atribuită la un examen.

autotest

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autotest)

1. chestionar la care răspunde însuși autorul pe baza unor coeficienți numerici stabiliți pentru fiecare întrebare.

comensurabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. commensurabilité)

1. calitatea a ceea ce este comensurabil.
2. faptul că orice mărime poate fi comparată cu alta folosind o unitate de măsură comună.
3. (filosofia științei) vorbim de ~ între două științe atunci când ele împărtășesc un limbaj comun.
4. (etică) posibilitatea de a plasa două principii la același nivel moral și de a le compara.
5. (astronomie) două obiecte care orbitează, cum ar fi planetele, sateliții sau asteroizii prezintă ~ dacă coeficientul perioadelor lor orbitale poate fi scris ca un număr rațional.
6. (antonim) incomensurabilitate.

constantan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. constantan)

1. (tehnol.) aliaj de cupru și de nichel, cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice, a reostatelor, a termoelementelor etc.
2. (tehnol.) aliaj de cupru și nichel cu rezistivitate mare și constantă; aliaj de cupru și nichel a cărui rezistență electrică variază puțin în funcție de temperatură.

corelație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corrélation, lat. correlatio)

1. relație reciprocă între lucruri sau fenomene; interdependență.
2. relație de reciprocitate între cuvinte sau unități sintactice, în cadrul propoziției sau frazei.
3. raport de excludere între termeni care contractează aceeași relație în mod alternativ.
4. (mat.) transformare biunivocă prin care unui punct îi corespunde un plan, și reciproc, deci unei drepte, o dreaptă.
5. coeficient de ~ = mărime măsurând relația de similitudine între doi factori.

digestibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. digestibilité)

1. proprietate a alimentelor de a fi digestibile; coeficient de utilizare digestivă; digerabilitate.

dilatație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dilatation, lat. dilatatio)

1. dilatare (I).
2. coeficient de ~ = creștere a unității de lungime, de suprafață sau de volum a unui corp, raportată la 1ºC de creștere a temperaturii.