cob

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cob)

1. cal de talie mijlocie, cu ancolura groasă și scurtă.

cobai

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cobaye)

1. mamifer rozător foarte prolific, folosit în experiențele de laborator.
2. (fam.) persoană care servește ca obiect al unei experiențe.

cobalamină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Kobalamin)

1. (biochimie) vitamină hidrosolubilă implicată în metabolismul fiecărei celule din corpul uman; vitamina B12.

cobalt/cobalt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cobalt, germ. Kobalt)

1. metal alb-argintiu, foarte dur, inalterabil la temperatura obișnuită, folosit la elaborarea unor oțeluri speciale, în radioterapie etc.

cobalta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (cobalt)

1. a acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic.

cobaltat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cobalta)

1. (despre obiecte) care a fost acoperit cu un strat de cobalt.

cobaltină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cobaltine)

1. minereu de cobalt și arsen, cu luciu metalic.

alnico

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. alnico)

1. familie de aliaje feromagnetice compuse în principal din aluminiu (Al), nichel (Ni) și cobalt (Co).

aluniza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (după fr. alunir)

1. a coborî pe Lună, a se pune pe suprafața Lunii; a aseleniza.

alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuță construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat.
7. scobitură creată la suprafața unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

amartiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după aluniza, aseleniza)

1. a coborî lent pe suprafața planetei Marte.

ancorator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. ancoratore)

1. dispozitiv folosit la navele cu vele pentru coborârea ancorei.

animaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. animaliser)

1. tr., refl. a coborî în starea de animal; a (se) abrutiza.