OK
X
conforma
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. conformer, lat. conformare)
1.
refl.
a
se
pune
de
acord
(cu),
a
se
adapta
(la).
2.
a
se
supune
unui
ordin,
unei
legi
etc.
conformanță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. conformance)
1.
actul
de
a
se
conforma;
conformitate.
conformare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (conforma)
1.
acțiunea
de
a
se
conforma
și
rezultatul
ei.
2.
adaptare
la
noi
condiții
de
viață,
de
muncă
etc.
3.
punere
de
acord
cu
o
situație
etc.
4.
supunere
la
o
dispoziție,
lege,
ordin
etc.
conformație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. conformation, lat. conformatio)
1.
structură
fizică
a
unui
corp,
a
unui
teren,
a
unei
substanțe;
constituție
(I,
2).
conformațional, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. conformational)
1.
despre
sau
aparținând
conformației.
2.
(stereochimie)
referitor
la
conformație.
3.
(biochimie)
schimbare
~ă
=
schimbare
a
formei
unei
macromolecule,
adesea
indusă
de
factorii
de
mediu.
conformator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. conformateur)
1.
instrument
folosit
de
pălărieri
pentru
a
lua
forma
și
dimensiunile
exacte
ale
capului.
conformator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. conformateur)
1.
care
(se)
conformează.
acromanție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (acro- + -manţie)
1.
pretinsă
artă
de
a
ghici
viitorul
după
conformația
norilor.
adecva
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (adecvat)
1.
tr.,
refl.
a
face
să
devină,
a
fi
adecvat;
a
(se)
conforma.
anatomic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anatomique)
1.
despre
sau
legat
de
anatomie.
2.
care
se
referă
la
structura
unui
organ
sau
a
unui
corp
organizat.
3.
care
se
referă
la
forma,
aspectul
exterior,
conformația
generală
a
corpului.
4.
care
se
adaptează
la
forma
corpului.
5.
(fig.)
care
se
referă
la
analiza
atentă
a
realității.
anemomorfie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anémomorphie)
1.
(bot.)
conformație
a
plantelor
de
a
se
apăra
împotriva
acțiunii
vântului;
anemomorfoză.
angelism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. angélisme)
1.
atitudine
spirituală
sau
intelectuală
care
constă
în
preocuparea
excesivă
de
a
se
conforma
unui
tip
ideal,
ignorând
sau
refuzând
realitățile
umane
sau
lucrurile
materiale,
de
dragul
purității;
puritate,
frumusețe,
grație.
axa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. axer)
1.
tr.
a
centra
(o
piesă).
2.
tr.,
refl.
(fig.)
a
(se)
desfășura
în
jurul
a
ceva,
a
(se)
conforma
cu
ceva;
a
(se)
susține
pe
baza
unei
anumite
situații;
a
(se)
orienta.