Dictionar

deține

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. détenir)

1. a avea în stăpânire sau în păstrare un bun material; a poseda.
2. a fi în posesia unui titlu, unui premiu.
3. a ocupa o funcție, un post.
4. a lipsi pe cineva de libertate; a ține sub stare de arest.
 

acționar, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. actionnaire)

1. persoană care deține acțiuni la o societate comercială.
 

aerodesant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.
 

androginie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. androgynie)

1. starea androginului, a celui sau a celei care deține ambele sexe; hermafroditism.
2. prezența caracterelor sexuale secundare feminine la un individ de sex masculin; pseudohermafroditism parțial la bărbați.
3. starea unei plante care se poate reproduce singură; bisexualitate.
 

arest

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Arrest, it. arresto)

1. deținere sub pază legală a cuiva bănuit de o infracțiune.
2. locul acesteia; închisoare.
 

aresta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. arrestare, după fr. arrêter)

1. a supune pe cineva la arest, a priva de libertate; a deține.
 

aristocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase (în orânduirea sclavagistă și feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.
2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte și se bucură de avantaje speciale.