corsac

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (rus. korsak (sec. XVIII))

1. blană de vulpe provenind din Republica Tătară.
2. vulpe de stepă.

pesac

Parte de vorbire:  s.n. (banat)  
Etimologie: (srb. pesak)

1. pământ nisipos; nisip; pietriș.
2. (var.) persec, pesag, pesăc, pesec.

resac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ressac)

1. (mar.) rostogolire violentă a valurilor spre țărm când acestea se lovesc de un obstacol.

rucsac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Rucksack)

1. sac de excursie, cu bretele, care se poartă pe spate; raniță.

sacada

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. saccader)

1. a vorbi, a acționa, a se manifesta sacadat.

sacadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. saccade)

1. mișcare bruscă, neregulată, sacadată.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattoir)

1. construcție unde se sacrifică animalele destinate consumului populației.
2. (fig.) masacru.

abnegație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.
2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.
3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.

acin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acinus)

1. mică formație anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor.

acrogamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrogamie)

1. fecundație la angiosperme cu tubul polinic pătruns în sacul embrionar; șalazogamie.

adipocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adipocèle)

1. hernie al cărei sac conține țesut gras.