stopă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. stopper)

1. dispozitiv care blochează virarea lanțului ancorei sau o parâmă de sârmă la bordul navelor.

stopa 1

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. stopper)

1. intr., tr. a (se) opri (o mișcare, o acțiune).
2. (despre vehicule) a (se) opri.
3. tr. a opri mingea (cu piciorul, la fotbal) sau pucul (la hochei).

stopa 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. stopper, germ. stoppen)

1. a repara fin o stofă țesând firele rupte.

stopaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. stoppage)

1. faptul de a stopa; stopare, stopat.
2. acțiunea de a opri o ruptură, o deșirare, o gaură într-o țesătură; rezultat al acestei acțiuni.

stopat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (stopa)

1. faptul de a stopa; stopare2, stopaj.

bara

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. barrer)

1. a întrerupe, a împiedica cu o bară, cu un obstacol circulația, trecerea (pe un drum, o stradă etc.); (fig.) a împiedica, a opri, a stopa.
2. a trage o linie peste..., a șterge cu o linie (un text).

fibroadenomatoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. fibroadénomatose)

1. (med.) sindrom clinic prin formarea de fibroadenoame; distrofie chistică a sânului, mastopatie fibrochistică.

masca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. masquer)

1. tr., refl. a(-și) acoperi fața cu o mască.
2. tr. (fig.) a ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșlea.
3. a ascunde vederii inamicului trupele, tehnica de luptă, diverse obiective; a camufla.
4. (mar.) a orienta astfel un velier încât velele să primească vântul din față, stopând nava.
5. a interpune o velă între vânt și o altă velă, împiedicând-o să primească vânt.
6. a manevra astfel un velier încât să ajungă în vântul altei ambarcații cu vele.
7. a suprapune un sunet perturbator peste unul util, făcându-l ininteligibil.

stopaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. stoppage)

1. faptul de a stopa; stopare, stopat.
2. acțiunea de a opri o ruptură, o deșirare, o gaură într-o țesătură; rezultat al acestei acțiuni.

stopat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (stopa)

1. faptul de a stopa; stopare2, stopaj.