OK
X
auxotonic
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
auxotonicus
2.
FR
auxotonique
3.
EN
auxotonic
4.
DE
auxotonisch
5.
RU
aуксотонический
6.
HU
auxotónikus
hipertonic
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
hypertonicus;
hyperosmoticus
2.
FR
hypertonique
3.
EN
hypertonic
4.
DE
hypertonisch
5.
RU
rипертонический
6.
HU
hipertónikus,
hiperozmotikus
paratonic
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
paratonicus
2.
FR
paratonique
3.
EN
paratonic
4.
DE
paratonisch
5.
RU
пaрaто
6.
HU
paratonikus,
külső
tényezők
által
kondicionált
mozgás,
folyamat
stb.
somatotonic
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. somatotonique)
1.
(persoană)
al
cărei
temperament
este
caracterizat
de
somatotonie.
2.
referitor
la
somatotonie,
la
dinamism,
la
energia
ființei
umane.
tonic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n., III. s.f.
Etimologie: (fr. tonique, it. tonico)
1.
I.
legat
de
tonusul
muscular;
care
dă
putere,
energie,
care
stimulează
corpul
sau
mintea.
2.
care
tonifică
organismul,
reface
forțele;
reconfortant,
reconstituant,
fortifiant;
tonifiant.
3.
(muzică)
califică
prima
notă
a
unui
ton.
4.
(despre
vocale,
silabe)
pe
care
cade
accentul.
5.
accent
~
=
ton
mai
marcat,
mai
accentuat
pe
o
silabă;
accentul
muzical
al
vocalelor
și
al
silabelor;
(prin
ext.)
accent
expirator
sau
de
intensitate.
6.
II.
substanță
care
tonifică
organismul;
substanță
cu
rol
de
creștere
a
vitalității
și
energiei
organismului.
7.
(fig.)
fortifiant
intelectual.
8.
III.
(muzică)
treapta
principală
(întâi)
a
modurilor
major
și
minor;
acord
pe
această
treaptă.
9.
(antonime)
aton,
atonic,
debilitant.
tonicardiac, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. tonicardiaque)
1.
(medicament)
care
mărește
tonicitatea
mușchiului
cardiac;
cardiotonic.
accentuativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. accentuativo)
1.
referitor
la
accente,
la
accentuație;
(despre
ritm)
tonic.
2.
care
se
referă
la
accentul,
sau
se
bazează
pe
accentul
cuvintelor.
acetonemie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acétonémie)
1.
prezența
acetonei
sau
a
altor
corpi
cetonici
în
sânge.
acetoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acétose)
1.
boală
la
rumegătoare
determinată
de
prezența
în
exces
de
corpi
cetonici
în
organism.
analeptic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. analeptique, gr. analeptikos)
1.
(medicament)
întăritor,
fortificant,
tonic.
anfiladă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. enfilade)
1.
dispunere
pe
aceeași
dreaptă
a
unor
elemente
arhitectonice
de
același
fel.
2.
(mil.)
tragere
de
~
=
tragere
în
ținte
înșirate
perpendicular
sau
oblic
față
de
frontul
de
tragere.
anizometrie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anisométrie)
1.
inegalitate
a
dimensiunilor.
2.
(med.)
variația
lungimii
mușchilor
în
timpul
contracției;
contracție
izotonică.