Dictionar

trubadur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. troubadour)

1. nume dat poeților-cântăreți medievali din sudul Franței, ale căror versuri, recitate cu un acompaniament muzical specific, aveau un caracter erotic sau pastoral.
2. (p. ext.) poet-cântăreț peregrin.
 

trubaduresc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. troubadouresque)

1. referitor la trubaduri sau la poezia lor; în maniera trubadurilor; trubaduric.
 

trubaduric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. troubadourique)

1. referitor la trubaduri sau la poezia lor; în maniera trubadurilor; trubaduresc.
 

crut

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (galeză crwth, engl. crowd)

1. instrument celtic antic asemănător cu o vioară, cu 3 sau 6 coarde pe care arcușul le făcea să vibreze, folosit de barzi și trubaduri ca instrument de acompaniament; cruth, crotă.
 

minnesang

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Minnesang)

1. poezie lirică de curte, creată de cavalerii și cântăreții germani din evul mediu, după model folcloric și sub influența trubadurilor provensali.
 

occitan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. occitan)

1. (locuitor) din Occitania (sudul Franței).
2. (s. n.) ansamblu de dialecte vorbite de occitani.
3. (s. f.) vechea limbă provesală sau limba trubadurilor.
 

pastoral, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale)

1. adj. de păstor; (p. ext.) câmpenesc, rustic.
2. gen ~ = gen literar sau muzical de inspirație campestră, care își propune să redea scene simple și vădit naive din natură.
3. care aparține pastorilor, preoților.
4. s. f. scenă idilică, câmpenească în creația trubadurilor și truverilor.
5. operă dramatică, lirică sau muzicală aparținând genului pastoral.
6. mesaj al unui episcop adresat preoților și credincioșilor în anumite ocazii.
 

sirventă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sirvente)

1. poezie proprie trubadurilor, cu conținut războinic, satiric sau moralizator.
 

șansonier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chansonnier)

1. culegere franceză de cântece.
2. (spec.) culegere de poezii lirice ale truverilor și trubadurilor.