merit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mérite, lat. meritum)

1. calitate (deosebită) care face pe cineva sau ceva demn de stimă, de prețuire; valoare.

băgare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (băga)

1. acțiunea de a (se) băga și rezultatul ei.
2. ~ de seamă = grijă, atenție (deosebită).

apropiat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (apropia)

1. care se află aproape (în spațiu sau în timp) de ceva sau de cineva.
2. (despre organe) așezate unele lângă altele.
3. (fig.) care se bucură de încrederea sau de prietenia (deosebită a) cuiva.
4. (antonim) neapropiat.

vechi

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. veclus, vetulus)

1. care există de mult timp, din alte vremuri; care ține, durează, se face de multă vreme; făcut de mult; (rar) bătrân.
2. (despre limbi) care s-a vorbit într-o epocă îndepărtată; care este cunoscut (și studiat) sub aspectul ei din trecut (deosebit de cel actual).
3. (despre produse agricole, viticole etc.) din recolta anilor trecuți.
4. (despre alimente și produse alimentare, farmaceutice etc.) obținut, recoltat, preparat de multă vreme; care și-a pierdut calitățile inițiale; lipsit de gust, alterat, stricat.
5. care a fost întrebuințat mult și este stricat, uzat.
6. care exercită de mult o profesiune.
7. (marcând raportul dintre oameni) cu care cineva are relații, se cunoaște de multă vreme.
8. care a îndeplinit în trecut o anumită funcție, a avut o anumită ocupație etc. pe care n-o mai are în prezent.
9. (despre ființe) care a trăit într-un trecut îndepărtat.
10. (despre obiecte, fenomene etc.) care a existat într-o epocă anterioară; perimat.
11. (loc. adj. și adv.) (înv.) din ~ = din vechime, de demult.
12. care nu se mai întrebuințează, nu mai prezintă interes, ieșit din uz.
13. (substantivat, n.) ceea ce nu mai corespunde timpului sau stadiului dintr-un moment dat, ceea ce este depășit, perimat, pe cale de dispariție.
14. (fig.) îmbătrânit (înainte de vreme).
15. lumea ~e = societate dispărută sau pe cale de dispariție.
16. lumea ~e = antichitate; țările, locuitorii din antichitate.
17. lumea ~e = nume generic care se dă celor trei continente (Europa, Asia, Africa) cunoscute până la descoperirea americii.
18. vorbă ~e = vorbă moștenită din timpuri vechi; maximă, zicătoare, proverb.
19. (antonime) actual, contemporan, modern, nou, proaspăt, recent.