divizionism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. divisionnisme)

1. (pictură) procedeu care constă în juxtapunerea pe pânză a unor tușe de ton pur, în loc să fie amestecate pe paletă; poantilism.

frotiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. frottis)

1. preparat întins pe o lamă pentru a fi cercetat la microscop.
2. (med.) prelevare medicală folosind un tampon steril, o perie sau o spatulă mică, care apoi este etalată pe o lamă de sticlă pentru a permite examinarea ei la microscop după o colorare corespunzătoare.
3. (pictură) strat subțire de culoare, care lasă să se vadă în transparență firele pânzei.
4. (med.) ~ vaginal = operație care constă în etalarea unui eșantion de celule (obținut prin descuamarea spontană a epiteliului) din endocolul și exocolul uterin pe o lamă de sticlă și care, după colorare, este observată la microscop.

intimist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. intimiste)

1. I. referitor la intimism, propriu intimismului.
2. care exprimă sentimente intime, cu caracter personal.
3. (pictură) care se străduiește să trateze scene interioare.
4. II. adept, partizan al intimismului.
5. artist care exprimă în opera sa sentimente cu caracter strict personal.
6. pictor de interioare.

luminist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (lumină + -ist, cf. fr. luministe)

1. I. referitor la luminism; iluminist.
2. (pictură) care acordă luminii un rol primordial și procedează în așa fel încât să sublinieze contrastele de umbră și lumină.
3. II. adept al luminismului; iluminist.
4. pictor specializat în efecte de lumină.

maruflaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. marouflage)

1. acțiunea de a marufla; maruflare.
2. (pictură) tehnică care constă în lipirea unei suprafețe ușoare (hârtie, pânză) pe un suport mai solid și mai rigid (pânză, lemn, perete), folosind un adeziv puternic numit maruflu, care se întărește pe măsură ce se usucă.

repentir

Parte de vorbire:  s.m. (pl. -i), s.n. (pl. -e)  
Etimologie: (fr. repentir)

1. regret puternic pentru o greșeală, o acțiune etc. însoțit de dorința de reparare; căință, pocăință.
2. (pictură) modificarea unei lucrări, pe care o face artistul, în timpul executării acesteia; corecție.
3. (la plural) bucle lungi de păr pe frunte sau în jurul feței.
4. (var.) repantir.