OK
X
artistism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (artist + -ism)
1.
fetișizare
a
mijloacelor
de
expresie,
circumscriere
a
mijloacelor
artistului
doar
la
procedeele
formale
ale
unei
comunicări.
cerebralism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. cerebralism)
1.
atitudine
care
privilegiază
soluțiile
intelectuale
în
detrimentul
afectivității
sau
care,
într-o
operă
de
artă,
preponderează
modul
de
gândire
al
artistului
față
de
sentimentele
sale;
raționalism
exagerat;
intelectualism.
gestualist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (engl. gestualist)
1.
I.
referitor
la
gestualism
(metodă
de
pictură
artistică
caracterizată
printr-o
pensulă
energică
și
expresivă
care
subliniază
în
mod
deliberat
mișcarea
brațului
sau
a
mâinii
pictorului
sau,
cu
alte
cuvinte,
pensula
dintr-un
tablou
gestual
exprimă
emoțiile
și
personalitatea
artistului
la
fel
cum
gesturile
unei
persoane
reflectă
sentimentele
acesteia
în
viața
de
zi
cu
zi).
2.
II.
(pictor)
adept
al
gestualismului.
realism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. réalisme)
1.
curent
în
filozofia
scolastică
care
susținea
că
noțiunile
generale
ar
avea
o
existență
reală,
obiectivă,
precedând
existența
lucrurilor
individuale.
2.
concepție
care
recunoaște
că
lumea
este
o
realitate
independentă
de
subiectul
cunoscător.
3.
~
critic
=
denumire
a
mai
multor
curente
din
filozofia
contemporană
care
recunosc
realitatea
lumii
externe,
dar
interpun
între
subiect
și
obiect
„datul”
sau
„esențele”,
ajungând
la
concluzii
agnostice
sau
idealist-obiective;
~
naiv
=
materialismul
spontan
al
vieții
cotidiene,
convingerea
izvorâtă
din
practica
vieții,
potrivit
căreia
lucrurile
există
independent
de
conștiința
omenească
și
se
reflectă
în
ea.
4.
curent
în
artă
și
literatură
care
promovează
înțelegerea
adâncă
și
redarea
realității
obiective
în
trăsăturile
ei
tipice;
orientare,
tendință
generală
a
artei
din
toate
timpurile
de
a
reflecta
veridic
realitatea.
5.
noul
~
=
curent
artistic
mărturisind
predilecție
pentru
folosirea
nemijlocită
a
obiectelor
aflate
în
preajma
artistului
(afișe
decupate,
fragmente
de
fotografii
sau
texte,
tuburi
de
culoare
etc.),
care
se
aplică
prin
lipire
pe
tabloul-obiect.
6.
atitudine
care
ține
seama
de
realitate,
simț
al
realității.
tipaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (tip2- + -aj)
1.
(cinem.)
personaj
din
filmul
de
animație,
creat
de
artistul
plastic
în
funcție
de
datele
psihologice,
de
necesitățile
de
expresivitate
și
interpretare
etc.
repentir
Parte de vorbire:
s.m. (pl. -i), s.n. (pl. -e)
Etimologie: (fr. repentir)
1.
regret
puternic
pentru
o
greșeală,
o
acțiune
etc.
însoțit
de
dorința
de
reparare;
căință,
pocăință.
2.
(pictură)
modificarea
unei
lucrări,
pe
care
o
face
artistul,
în
timpul
executării
acesteia;
corecție.
3.
(la
plural)
bucle
lungi
de
păr
pe
frunte
sau
în
jurul
feței.
4.
(var.)
repantir.