Moldova

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (I. nesigură, probabil din goticul mulda, care înseamnă „praf, noroi, mină”; țara își ia numele de la râu)

Localizare Republica Moldova, hartă din 2009

1. I. (geografie) râu din România, care izvorăște din Obcina Mestecăniș și se varsă în Siret lângă localitatea Roman.
2. (geografie) regiunea de nord-est a României.
3. (geografie) țară din Europa, fără ieșire la mare, enclavizată între România și Ucraina, cu capitala la Chișinău.
4. (istorie) Principatul Moldovei (1359–1859) = stat european istoric, unul dintre cele trei principate medievale cu populație de limbă română, alături de cel al Țării Românești și cel al Transilvaniei.

roșu, -ie

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n., III. s.m., IV. s.f.  
Etimologie: (lat. roseus)

1. I. de culoarea sângelui.
2. ouă ~ii = ouă vopsite cu ~u (sau cu altă culoare), tradiționale la creștini de paști.
3. pământ ~u = pământ de culoare roșiatică (întâlnit mai ales în ținuturile mediteraneene).
4. de culoare rumenă aprinsă; roșcat, roșcovan, arămiu.
5. îmbujorat la față.
6. (despre ochi) injectat, congestionat.
7. (despre metale) înroșit în foc; incandescent.
8. fier ~u = bucată de fier incandescent cu care se însemnează animalele (odinioară și sclavii, ocnașii etc.).
9. (fig.) comunist.
10. Gărzile ~ii = detașamente de muncitori, organizate în Rusia în timpul Revoluției din 1917.
11. II. una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată în marginea acestuia dinspre lungimile de undă mari; culoarea sângelui.
12. (loc. adv.) până la ~u = (despre metale) până la starea de incandescență.
13. (expr.) a vedea (sau a i se face cuiva) ~u (înaintea ochilor) = a se înfuria, a se enerva foarte tare.
14. (concretizat) vopsea ~ie.
15. (chim.) ~u de Congo = colorant organic în industria textilă și indicator în chimia analitică.
16. fard ~u pentru obraz și buze; ruj.
17. culoarea uneia dintre cărțile de joc, în formă de inimă ~ie.
18. III. adept al comunismului.
19. poreclă dată de adversari membrilor aripii radicale a partidului liberal din România din a doua jumătate a secolului XIX.
20. (înv.) (la pl.) corp de trupă de călăreți sau de pedestrași în vechea armată a Moldovei, compus din boierii de țară (cu uniformă de culoare ~ie); (la sg.) ostaș din acest corp de trupă.
21. IV. (bot.) pătlăgică ~ie = plantă legumicolă anuală din familia solanaceelor, cu frunze mari, penate, cu flori galbene și cu fructe comestibile.
22. (bot.) fructul pătlăgelei; pătlăgea, tomată.
23. (zool.) ~ie daneză = rasă de taurine obținută în Danemarca și crescută pentru producția de lapte.
24. (zool.) ~ie de stepă = rasă de taurine bună producătoare de lapte, adaptată la condițiile de stepă.