butonieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. boutonière)

1. deschizătură, tivită pe margine, la haine sau lenjerie, în care se încheie un nasture; mică tăietură la reverul unei haine bărbătești.
2. depresiune excavată prin eroziune în zona centrală a unui dom, mărginită de cueste situate față în față.
3. mică incizie în piele care permite accesul în plan subiacent.

baian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. baian)

1. s. m. cântăreț de balade rus sau ucrainean.
2. s. n. armonică de mână, cu butoni în loc de clape.

botină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bottine)

1. gizmuliță.
2. gheată înaltă încheiată cu butoni sau cu elastic.

capsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. capsa, germ. Kapsel)

1. dispozitiv de închidere din piese care se îmbucă una în alta la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte; buton (II, 1).
2. inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru șireturi etc.
3. piesă cu care se prind hârtii, foile unei cărți etc.
4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul inițial necesar explodării încărcăturii o (fam.) a fi cu ~a pusă = a fi nervos, gata de ceartă.
5. rondelă metalică izolată la soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului.

cocardă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cocarde)

1. bucată de panglică (în culorile naționale) sau insignă purtată de militari la chipiu sau de civili la pălărie ori la piept, în anumite împrejurări.
2. floare de ceară albă purtată de nuntași la butonieră.

concertină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concertine)

1. gen de acordeon hexagonal, cu claviatură din butoni.