armătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. armature, lat. armatura)

1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.
2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte.
3. construcție de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereților unei galerii subterane.
4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.
5. înveliș metalic protector al unui cablu electric.
6. ~ (bucală) = totalitatea părților care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.
7. (fig.) ceea ce susține, servește ca bază diferitelor părți ale unui tot; osatură, schelet.
8. (înv.) ofițer cu ~ra = ofițer care are în supraveghere și gestionare armamentul unei unități militare.
9. (pop.) echipament folosit în lupte.
10. (bot.) proeminențe pișcătoare, punginte sau urticante care apără plantele de dăunători.

biopesticid

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (bio- + pesticid)

1. pesticid produs de un organism viu.
2. substanță sau organism biologic care dăunează, ucide sau respinge organismele văzute ca dăunători; pesticid biologic.

ciclon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclone)

1. regiune în care presiunea atmosferică scade de la periferie spre centru și masele de aer au mișcare convergentă, producând vânt puternic, cu vârtejuri sau zăpezi, în regiunile tropicale.
2. vânt foarte violent, uragan.
3. aparat pentru separarea particulelor materiale (semințe, pleavă, praf) din aer cu ajutorul forței centrifuge.
4. substanță toxică pe bază de acid cianuric, pentru combaterea dăunătorilor în încăperi închise.

fitoterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phytothérapie)

1. ramură a fitopatologiei care studiază mijloacele de prevenire și combatere a bolilor, a paraziților și a dăunătorilor plantelor cultivate.
2. terapie cu ajutorul plantelor medicinale.

pesticid, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. pesticide)

1. (substanță toxică) care distruge dăunătorii culturilor.
2. II. substanță chimică destinată eliminării paraziților animali sau vegetali care ar putea ataca culturile.

stigmatomicoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stigmatomycose)

1. boală criptogamică produsă de înțepăturile unor dăunători animali.