dehiscent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déhiscent, lat. dehiscens)

1. (despre fructe, antere) care se caracterizează prin dehiscență.
2. (despre fructe, antere, sporogoni) care se deschide spontan, la maturitate, eliberând semințele.
3. (anton.) indehiscent.

dehiscență

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT dehiscentia
2. FR déhiscence
3. EN dehiscence
4. DE Dehiszenz; Aufspringen
5. RU рaстрескивaние; рaскрывaние
6. HU felnyílás, felpattanás, felrepedés

dehiscență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. déhiscence)

1. însușire a unor fructe de a fi dehiscente.
2. (bot.; pentru un organ vegetal) deschiderea de la sine (a unui fruct, a unei antere) cînd ajunge la maturitate.
3. (bot.) deschiderea organelor dehiscente, care se deschid spontan pentru a-și elibera conținutul: fructe, semințe, polen sau spori.
4. (anton.) indehiscență.

indehiscent

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT indehiscens
2. FR indéhiscent
3. EN indehiscent; not opening; not splitting
4. DE indehizent; nichtaufspringend; geschlossen bleibend
5. RU неоткрывaющийся; остaющийся зaкрытым; нерaстрескивaющийся
6. HU nem felnyíló, nem felhasadó, nem felpattanó

achenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. akène, lat. achaena)

1. fruct uscat indehiscent, cu o singură sămânță.
2. fruct uscat indehiscent, monosperm, neaderent la pericarp.

amfisarc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphisarque)

1. bacă indehiscentă multispermă, cu pericarpul consistent, fructul baobabului.

bifoliculă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bifollicule)

1. fruct uscat, dehiscent, format din două folicule.

capsulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capsule, lat. capsula)

1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase semințe.
2. (anat.) înveliș conjunctiv al unui organ, al unei articulații.
3. ~e suprarenale = glande suprarenale; ~e articulare = totalitatea ligamentelor care înconjură o articulație.
4. înveliș mucos exterior al unor specii de bacterii și de alge microscopice.
5. cașetă.
6. (chim.) vas de formă emisferică, cu fundul plat sau rotund, din porțelan, sticlă etc., în care se încălzesc substanțe.
7. (tehn.) cutie bine închisă cu anumite instrumente, motorașe etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul.
8. capac de metal cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc.
9. ~ telefonică = cutie metalică, cu un microfon sau un receptor, în aparatele telefonice; ~ manometrică = aparat care măsoară în recipiente închise presiuni puțin diferite de cea atmosferică.

carcerulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carcérule)

1. fruct uscat, indehiscent, oligosperm, cu stilul persistent.

cariopsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caryopse)

1. fructul uscat monosperm indehiscent, cu pericarpul lipit de sămânță, la cereale.