Dictionar

microfon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. microphone, germ. Mikrophon)

1. dispozitiv care transformă vibrațiile sonore în oscilații electrice, în radioteleviziune și în telecomunicații.
 
 

microfonist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. microphonista)

1. tehnician de sunet care asigură amplasarea și deplasarea microfoanelor la filmări sincrone.
 

radiomicrofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radio-microphone)

1. emițător radioelectric portabil de dimensiuni mici.
 
 
 

laringofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. laryngophone)

1. microfon care se aplică pe gât în dreptul laringelui, în telefonia prin radio din tanc, avion etc.
 
 
 

microreceptor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. microrécépteur)

1. ansamblu dintr-un microfon și un receptor.