demonstrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démonstration, lat. demonstratio, /3/ rus. demonstraţiia)

1. raționament prin care se probează adevărul unei teoreme, al unei judecăți.
2. manifestare, exteriorizare a unui sentiment, a unei atitudini etc.
3. manifestație de masă cu caracter politic.
4. (mil.) exercițiu tactic prin care se urmărește înșelarea inamicului.
5. procedeu de compoziție literară constând în descrierea unui fapt particular, povestirea unui eveniment.

contrademonstrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. contredemonstration)

1. demonstrație care se opune alteia.

apagogic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apagogique)

1. (log.) care dovedește ceva prin arătarea imposibilității contrariului, prin reducere la absurd.
2. raționament ~ = raționament în care demonstrăm o propoziție arătând absurditatea propoziției contrare; apagogie.
3. demonstrație ~ă = demonstrație indirectă prin dovedirea absurdității contrariului; apagogie.

apagogie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apagogie)

1. raționament prin care demonstrăm adevărul unei propoziții prin demonstrarea imposibilității sau absurdității propoziției contrare; demonstrație apagogică, reducere la absurd.

argument

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argument, lat. argumentum)

1. dovadă (propoziție, raționament) pe care se întemeiază o demonstrație; probă.
2. (mat.) element din domeniul de definiție al unei funcții; variabilă independentă.
3. rezumat al unei piese de teatru, al unei opere literare etc.
4. dată folosită drept cheie în cursul unei sortări, unei căutări într-un fișier.

axiomă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. axiome, lat., gr. axioma)

1. adevăr fundamental admis ca real fără a fi demonstrat.
2. (mat.) enunț primar acceptat fără demonstrație, pe baza căruia se formulează o teoremă.

concluzie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conclusion, lat. conclusio)

1. judecată care rezultă dintr-un șir de constatări sau argumente; încheiere.
2. ultima parte a unei expuneri, a unei opere.
3. (muz.) ultima secțiune din expoziția unei sonate.
4. a trage ~ii = a rezuma ideile emise de participanții la o dezbatere.
5. judecată finală a unui silogism.
6. (mat.) parte din enunțul unei teoreme al cărei adevăr se deduce prin demonstrație.
7. (pl.) încheiere a unei chestiuni făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere.
8. a pune ~ii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces.

contrademonstrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. contredemonstration)

1. demonstrație care se opune alteia.