OK
X
făcăluitură
Parte de vorbire:
s.f. (regional)
Etimologie: (făcălui + -tură)
1.
sos
consistent,
făcut
din
legume
fierte
zdrobite;
chiseliță.
făcător, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (face + -ător)
1.
(persoană)
care
face,
care
creează,
realizează,
săvârșește,
lucrează,
execută
ceva.
2.
s.m.f.
~-de-bine
=
binefăcător.
3.
s.m.f.
~-de-rele
=
răufăcător.
4.
s.m.
(înv.,
pop.)
~-de-minuni
=
taumaturg.
5.
s.m.
(înv.)
~-de-pace
=
pacificator.
6.
adj.
(despre
obiecte
de
cult,
mai
ales
despre
icoane)
~
(sau
~oare)
de
minuni
=
a)
prin
care
se
manifestă
voința
divină;
b)
care
vindecă
în
mod
miraculos;
c)
care
face
lucruri
ieșite
din
comun.
absolut, -ă
Parte de vorbire:
adj., adv., s.
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)
1.
adj.
care
nu
comportă
nici
o
restricție,
necondiționat.
2.
total,
complet,
desăvârșit.
3.
adevăr
~
=
adevăr
care
reprezintă
cunoașterea
completă
a
realității;
(fiz.)
mișcare
~ă
=
deplasarea
unui
corp
față
de
un
sistem
de
referință
fix;
zero
~
=
temperatura
cea
mai
joasă
posibilă
(-273ºC).
4.
(mat.;
despre
mărimi)
care
nu
depinde
de
sistemul
la
care
este
raportat.
5.
valoare
~ă
=
valoare
aritmetică
a
unui
număr
algebric,
făcând
abstracție
de
semnul
său;
verb
~
=
verb
tranzitiv
cu
complementul
direct
neexprimat.
6.
s.
n.
principiu
veșnic,
imuabil,
infinit,
la
baza
universului.
7.
ceea
ce
există
în
sine
și
prin
sine.
8.
adv.
cu
desăvârșire,
exact.
acceptabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acceptable, lat. acceptabilis)
1.
care
poate,
care
trebuie
acceptat;
convenabil.
2.
satisfăcător,
corect,
pentru
o
muncă,
un
rezultat;
pasabil.
3.
(antonime)
inacceptabil,
neacceptabil.
adular
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. adulaire, germ. Adular)
1.
(geol.)
varietate
de
ortoză
transparentă,
cu
reflexe
argintii,
făcând
parte
din
grupa
silicaților,
subgrupa
tectosilicaților
și
familia
feldspaților.
anagnost
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anagnoste)
1.
(la
romani)
sclav
însărcinat
să
facă
lectură
în
timpul
mesei
sau
al
băii,
să
copieze
manuscrise
etc.
antigang
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antigang)
1.
inv.
îndreptat
împotriva
gangurilor,
a
bandelor
de
răufăcători.
artificialitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. artificialité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
artificial;
lipsă
de
naturalețe;
artificiozitate,
prefăcătorie,
falsitate.