inflaționism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inflationnisme)

1. politică ce consideră inflația ca un mijloc de expansiune economică.

inflaționist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. inflationniste)

1. I. care se referă la inflație.
2. care provoacă sau care menține inflația.
3. II. adept al inflaționismului.
4. (antonime) deflaționist, antiinflaționist.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

antiinflație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anti-inflation)

1. politică antiinflaționistă, destinată să lupte împotriva inflației.

antiinflaționist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anti-inflationniste)

1. care luptă cu inflația; împotriva inflației.
2. (antonim) inflaționist.

deflaționist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déflationniste)

1. care aparține deflației, care se referă la deflație.
2. care conduce la deflație.
3. care face ca prețurile să scadă.
4. (antonim) inflaționist.

inflaționist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. inflationniste)

1. I. care se referă la inflație.
2. care provoacă sau care menține inflația.
3. II. adept al inflaționismului.
4. (antonime) deflaționist, antiinflaționist.

neokeynesism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néo-keynésisme)

1. ansamblu de teorii economice care încearcă o adaptare sau o corectare a keynesismului, în scopul transformării acestuia într-un instrument de combatere a crizelor inflaționiste.