apel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appel)

1. strigare a numelui cuiva.
2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivități.
3. îndemn, cerere, rugăminte.
4. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.
5. (jur.) acțiune făcută de o instanță judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanță inferioară.

autonimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autonymie)

1. faptul, însușirea de a fi autonim.
2. creare în taxonomia biologică a numelui unui alt taxon de același rang, care include tipul taxonului imediat superior.

caz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. casus, fr. cas)

1. împrejurare, situație, circumstanță.
2. ~ de conștiință = împrejurare în care cineva este silit să procedeze altfel decât îi dictează conștiința.
3. a face ~ de ceva = a considera ceva (exagerând) foarte important; a face ~ de cineva = a exagera calitățile, meritele cuiva.
4. întâmplare, eveniment, accident (petrecut pe neprevăzute).
5. (med.) individ care reprezintă o situație exemplară.
6. fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă diferitele funcții sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui și numeralului.

conjunct, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. coniuctus, fr. conjoint)

1. intim legat, strâns unit.
2. (gram.) forme ~e = formele scurte ale prezentului indicativ persoana 1 sg. și 3 sg. și pl. ale verbului „a fi” și formele neaccentuate de dativ și acuzativ sg. și pl. ale pronumelui personal; (muz) treaptă ~ă = treaptă care urmează alteia sau o precede imediat la interval de secundă.

mistress

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. mistress)

1. (înaintea numelui unei femei căsătorite) doamnă.

monogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. monogramme)

1. semn scris, gravat etc. prin reunirea unor inițiale ale numelui cuiva.