recunoaște

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. reconnaître)

1. tr. a identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte.
2. a admite ca bun, ca adevărat; a mărturisi.
3. (jur.) a considera și a arăta că (un guvern, un stat) este îndreptățit să-și exercite puterea, să existe.
4. (mil.) a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate.
5. a se arăta recunoscător.
6. refl. a-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice.

recunoaștere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (recunoaşte)

1. acțiunea de a (se) recunoaște.
2. (jur.) act prin care un copil născut în afara căsătoriei dobândește o condiție juridică asemănătoare celei a copilului născut în căsătorie.

agnozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agnosie)

1. (la Socrate) mărturisire a neștiinței.
2. tulburare manifestată prin pierderea capacității de a recunoaște obiectele, persoanele etc.

amendă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amende)

1. sancțiune constând din plata unei sume de bani.
2. ~ onorabilă = recunoaștere în public a unei fapte.

amorfognozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amorphognosie)

1. agnozie (parțială); imposibilitate de a recunoaște tactil forma obiectelor.

amuzie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amusie, lat. amusia)

1. pierdere cu caracter patologic a capacității de a reproduce, de a recunoaște o bucată muzicală.

anabaptism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anabaptisme)

1. sectă religioasă care nu recunoaște valoarea botezului la copii.
2. doctrină creștină care susține că botezul ar trebui să fie administrat numai copiilor care au atins vârsta rațiunii, iar creștinii botezați înainte de această vârstă ar trebui să fie botezați din nou.

anatomoclinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anatomoclinique)

1. (med.) pe baza examenului clinic și anatomic.
2. (med.) metodă ~ă = metodă de observație constând în a recunoaște pe viu modificările patologice ale organelor profunde.