strangula
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (lat. strangulare)
Etimologie: (lat. strangulare)
1. tr., refl. a (se) sugruma, a (se) gâtui.
2. tr. a înăbuși, a sufoca.
3. (fig.) a împiedica exprimarea liberă, a suprima (libertățile).
4. a reduce, pe o porțiune mică, diametrul unei conducte.