detona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. détoner, lat. denotare)

1. tr. a produce o explozie.
2. intr. a exploda.

detonabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. detonabile)

1. care poate detona, care poate produce detonație; care poate să producă o explozie; detonant.

detonant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. détonant)

1. care poate produce detonație; detonabil.
2. care poate iniția detonația unui exploziv.

detonație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. détonation)

1. zgomot produs de o explozie; detunătură.
2. ardere extrem de rapidă a unei substanțe într-un spațiu închis, însoțită de o degajare instantanee de gaze și de un zgomot caracteristic.

detonator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. détonateur)

1. agent chimic sau mecanic care poate produce detonația unui exploziv.
2. exploziv capabil să producă prin detonație o undă de șoc puternică.
3. dispozitiv care creează o undă de șoc.

aditiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.

astralit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astralite)

1. / astralítă s. f. exploziv de siguranță, detonant în mine, cariere etc.

detonabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. detonabile)

1. care poate detona, care poate produce detonație; care poate să producă o explozie; detonant.

detonant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. détonant)

1. care poate produce detonație; detonabil.
2. care poate iniția detonația unui exploziv.

detonator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. détonateur)

1. agent chimic sau mecanic care poate produce detonația unui exploziv.
2. exploziv capabil să producă prin detonație o undă de șoc puternică.
3. dispozitiv care creează o undă de șoc.

etilfluid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éthylfluide)

1. amestec de tetractil de plumb cu bromură de metil și naftalină clorurată, folosită pentru îmbunătățirea calităților antidetonante ale benzinei.