Dictionar

monom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. monôme)

1. expresie algebrică compusă dintr-un singur termen, în care nu figurează nici semnul plus, nici minus.
2. (fig.) șir neîntrerupt.
 

monomahie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. monoma-chie)

1. luptă între doi oameni; duel prevăzut de legile medievale ca probă judiciară.
 

monoman, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monomane)

1. (suferind) de monomanie; monomaniac.
 

monomaniac, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. monomaniaque)

1. (persoană) care suferă de monomanie; monoman.
 

monomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. monomanie)

1. stare patologică manifestată prin obsesia unei singure idei.
 

monomembru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monomembre)

1. cu un singur membru.
2. (despre propoziții) formată dintr-un singur cuvânt.
 

monomer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. monomère)

1. (compus chimic) din molecule simple.
2. (despre gineceu, ovar etc.) dintr-o singură piesă.
 

acidogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acidogenèse)

1. proces de formare a unui acid.
2. (biol.) reprezintă a doua etapă (din patru) a digestiei anaerobe și este o reacție biologică în care monomerii simpli sunt transformați în acizi grași volatili.
 

bimetalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bimétallisme)

1. sistem monetar bazat pe dublu etalon, aur și argint.
2. (antonim) monometalism.
 

cinantropie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cynanthropie)

1. monomanie în care bolnavul se crede transformat în câine.
 

copolimerizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. copolymérisation)

1. reacție de polimerizare simultană a doi sau a mai multor monomeri diferiți.
 

depolimerizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. dépolymérisation)

1. reacție în care se produce descompunerea unui polimer în compuși chimici mai simpli (monomeri sau polimeri inferiori).
 

dimer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dimère)

1. adj. (despre flori, ovar etc.) din două elemente distincte.
2. s. m. compus chimic din două molecule de monomer.