Dictionar

rem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. rem)

1. unitate de evaluare a efectului biologic al radiațiilor emise de elementele radioactive, doza primită de un anumit țesut iradiat astfel încât doza absorbită să fie de un rad.
 

ad rem

Parte de vorbire:   loc. adv.  
Etimologie: (lat. ad rem)

1. la obiect.
 

ad valorem

Parte de vorbire:  loc. adv.  
Etimologie: (lat. ad valorem)

1. (despre calcularea taxelor vamale) după valoare.
 

aporem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aporem)

1. raționament dialectic care conduce la contradicție.
 

barem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barème)

1. culegere de tabele conținând calcule gata făcute.
2. normă care trebuie realizată de un sportiv sau o echipă pentru a se califica într-o competiție.
3. nivel al unei contribuții financiare stabilit în prealabil.
 

crem

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. crème)

1. adj. invar. de culoarea untului; alb-gălbui.
2. s. n. culoare alb-gălbui.
 

culturem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după semantem)

1. cea mai mică unitate a unui fenomen sau fapt de cultură, element comun unor forme, structuri, genuri de cultură.
 

abortiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abortif, lat. abortivus)

1. I. produs înainte de vreme; prematur.
2. care provoacă avortul.
3. (bot.) oprit în dezvoltare sau lipsind complet.
4. II. produs destinat a provoca avortul.
 

absidial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. absidial)

1. referitor la absidă (extremitatea semicirculară al unei biserici).
2. (var.) absidal.
 

acerb, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acerbe, lat. acerbus)

1. care caută să rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.
2. (antonime) agreabil, șarmant.
 

acoladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accolade)

1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrățișare și o lovire ușoară cu latul spadei.
2. (fig.) îmbrățișare.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuații, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.
 

acrimonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrimonie)

1. caracter agresiv, caustic al cuiva, sarcasm.
2. dispoziție proastă exprimată prin remarci acerbe sau printr-un ton acrimonios.
3. (antonime) afabilitate, amenitate, bunăvoință.
 

ACRO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. akros „vârf”)

1. „vârf, extremitate”.