OK
X
standardiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. standardiser)
1.
a
stabili
și
a
aplica
un
standard.
2.
(fig.)
a
uniformiza.
3.
a
menține
nivelul
calitativ
la
o
cotă
înaltă.
standardizare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (standardiza)
1.
acțiunea
de
a
standardiza;
reglementare
tehnică
organizată
a
producției
de
piese,
subansamble,
utilaje
etc.
prin
specificare,
tipizare
și
unificare.
container
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. container)
1.
ambalaj
metalic
cu
forme
și
dimensiuni
standardizate,
astfel
încât
să
cuprindă
un
număr
exact
de
obiecte
sau
cantități
anumite
de
materiale,
pentru
transport.
2.
cutie
specială
în
care
sunt
puse
aparate,
instrumente
etc.
în
rachetele
cosmice.
diapazon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. diapason)
1.
mic
instrument
de
oțel
în
formă
de
U,
care,
vibrând,
produce
un
singur
sunet
pur
(la),
etalon
pentru
acordare
sau
pentru
a
se
„da
tonul”.
2.
a
fi
la
același
~
cu
cineva
=
a
fi
la
aceeași
dispoziție,
în
aceeași
stare
sufletească
cu
cineva.
3.
ambitus.
4.
model-tip
de
hașuri
la
standardizarea
trasării
grosimii
hașurilor.
5.
(tehn.)
~
de
dimensiuni
=
interval
dintre
valorile
maxime
și
minime
ale
dimensiunilor
unor
piese
standardizate.
fordist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. fordista)
1.
care
privește,
promovează
sau
aplică
metodele
fordismului.
2.
referitor
la
fordism,
mod
de
producție
industrială
bazată
pe
standardizare
și
împărțirea
sarcinilor.
normaliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. normaliser)
1.
tr.,
refl.
a
face
să
devină,
a
deveni
normal.
2.
tr.
a
supune
unei
norme.
3.
(ec.)
a
elabora
norme
interne.
4.
a
standardiza.
psihometrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. psychométrie)
1.
cuantificare
a
fenomenelor
psihice,
a
capacităților
intelectuale,
prin
utilizarea
metodelor
experimentale
standardizate
și
etalonate
(teste).
standardizare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (standardiza)
1.
acțiunea
de
a
standardiza;
reglementare
tehnică
organizată
a
producției
de
piese,
subansamble,
utilaje
etc.
prin
specificare,
tipizare
și
unificare.