executare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (executa)

1. acțiunea de a (se) executa.
2. ~a bugetului = realizarea veniturilor bugetare și utilizarea lor pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în buget.

hidrocutare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. hydrocution)

1. sincopă cu pierderea cunoștinței și oprirea respirației, ca urmare a contactului brusc cu apa rece; hidrocuție.

persecutare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. persecuta)

1. acțiunea de a persecuta și rezultatul ei; prigonire, asuprire, persecuție.

pliere; cutare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT plicatio
2. FR plissage; plissement
3. EN plaiting; folding
4. DE falte
5. RU обрaзовaние склaдок
6. HU összehajtás; hajtogatás

acompaniator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. accompagnateur)

1. cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale.

affrettando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. affrettando, cf. affrettare „a grăbi”)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) în ritm grăbit, accelerând.
2. indicație muzicală care arăta o accelerare a timpului în executarea unui pasaj.
3. (var.) affretando, affrettando.

alochinezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. allocinésie)

1. tulburare de motricitate constând în executarea fără voie a altei mișcări în locul celei dorite.

antrepriză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entreprise)

1. sistem de executare a lucrărilor de construcții-montaj, în care prețurile unitare pe care beneficiarul urmează să le plătească constructorului se stabilesc prin deviz întocmit dinainte.
2. întreprindere care execută lucrări de antrepriză (1).

ataca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. attaquer)

1. tr. a efectua un atac.
2. (fig.) a lua atitudine potrivnică față de o situație, de o teorie etc.; a critica, a acuza.
3. a distruge, a mina.
4. a cere în justiție anularea sau reexaminarea unei hotărâri ori a unui act juridic.
5. a aborda (o problemă, un subiect, o discuție).
6. intr. a lua inițiativa într-o întrecere sportivă.
7. a începe executarea unei piese muzicale.
8. refl. (fam. a se simți jignit; a se ofusca.

audiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. audition, lat. auditio)

1. indentificare a sunetelor cu ajutorul simțului auditiv.
2. audiere de muzică cu un public restrâns.
3. în primă ~ = (despre executarea unei compoziții muzicale) pentru prima oară în public.
4. recepționare de semnale audio.