Dictionar

cacic

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. cacique, cf. sp. cacique)

1. (istorie) șef de trib, șef indian în America Centrală și de Sud.
 
 

sărăcăci

Parte de vorbire:  vb. intr. (învechit)  
Etimologie: (din sărăcăcios)

1. a ajunge sărac, a-și pierde avutul; a sărăci.
 

amoniac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ammoniac)

1. gaz incolor, sufocant, cu miros înțepător, înecăcios, combinație a hidrogenului cu azotul.
 

anahoretic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anacho-rétique)

1. de anahoret.
2. fig. modest, sărăcăcios.
 
 
 

bluf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bluff)

1. vorbă spusă (sau acțiune făcută) în scop de intimidare; cacialma.