Dictionar

Rezultate secundare (Plecare,):

Ablativ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.

2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.


Adenocarcinom

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénocarcinome)

1. tumoare epitelială malignă cu punct de plecare într-o glandă.


Aristotelism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristotélisme)

1. concepţie filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoaşterea primordialităţii naturii faţă de cunoaştere, arată generalul există în lucrurile individuale, esenţa există în obiecte şi adevăratele „substanţe” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simţuri.


Armament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armement, lat. armamentum)

1. totalitatea mijloacelor tehnice de luptă din dotarea unei unităţi militare, a unei nave, ţări etc.

2. tot ce există la bordul unei nave gata de plecare.


Barieră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrière)

1. loc de intrare într-un oraş unde, în trecut, se încasau taxele pe mărfurile aduse spre vânzare.

2. bară mobilă pentru a închide temporar trecerea peste o cale ferată sau şosea; (p. ext.) loc de întretăiere a unei căi ferate cu o şosea.

3. element constructiv sau dispozitiv pentru evitarea ori reglementarea schimbului de umiditate, căldură etc.

4. linie de plecare (la cursele de cai); start.

5. stare marcând limitele posibilităţilor fizice sau psihologice (ale unui sportiv).


Bronhiom

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bronchiome)

1. tumoare cu punct de plecare bronhic.