pumnism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: ([Aron] Pumn[ul] + -ism)

1. curent latinist extremist în lingvistica și filologia românească legat de numele lui Aron Pumnul, care preconiza supunerea neologismelor romanice acelorași transformări fonetice suferite de cuvintele moștenite din latină; ciunism.

pumnist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (pumn- /ism/ + -ist)

1. I. privitor la sistemul lingvistic preconizat de Aron Pumnul; ciunist
2. privitor la Aron Pumnul sau la adepții lui; ciunist, pumnulean.
3. care este specific lui Aron Pumnul sau adepților lui; ciunist, pumnulean.
4. II. adept al sistemului lingvistic preconizat de Aron Pumnul; ciunist.
5. (var.) pumnulist.

bandaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bandage)

1. fașă cu care se leagă o rană, o parte bolnavă a corpului; (p. ext.) pansament.
2. aparat special pentru a susține o hernie.
3. fașă cu care boxerii își înfășoară pumnii pe sub mănuși.
4. cerc metalic sau de cauciuc care se montează pe janta unei roți de vehicul.
5. sistem de inele din sârmă cu care se consolidează înfășurările rotoarelor mașinilor electrice.

box 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boxe)

1. disciplină sportivă în care doi adversari luptă între ei cu pumnii; pugilistică.
2. armă albă constând dintr-o bucată de metal cu găuri pentru degete, cu care se atacă ținând pumnul strâns.

boxa 1

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. boxer)

1. intr. a practica boxul1 (1).
2. tr. (fam.) a lovi cu pumnii (ca la box).

ciunism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (-ciune + -ism)

1. curent latinist extremist, inițiat de Aron Pumnul, care preconiza supunerea neologismelor romanice acelorași transformări suferite de cuvintele moștenite din latină; pumnism.

ciunist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (ciun/ism/ + -ist)

1. (adept) al ciunismului, curent latinist în lingvistica și filologia românească care preconiza supunerea neologismelor romanice acelorași transformări fonetice suferite de cuvintele moștenite din latină; pumnist.

fight

Parte de vorbire:  s.n. (anglicism)  
Etimologie: (engl. fight)

1. (box) luptă în care doi adversari, de aceeași categorie de greutate și de același sex, se întâlnesc într-un ring și se lovesc cu pumnii, de obicei protejați de mănuși, în zone bine definite ale corpului; meci.