OK
X
purifica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. purifier, lat. purificare)
1.
tr.
a
îndepărta
elemente
străine,
a
face
pur;
a
curăța.
2.
(tehn.)
a
epura.
3.
refl.
a
deveni
pur,
nevinovat,
fără
pată.
impurifica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (impur + - ifica)
1.
a
schimba
compoziția
normală
a
unui
mediu,
a
unui
produs
prin
adăugarea
de
substanțe
dăunătoare;
a
polua.
purificație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. purification)
1.
purificare.
2.
ceremonie
religioasă
consacrată
ispășirii
păcatelor,
curățirii
morale.
purificator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. purificateur)
1.
adj.
care
purifică.
2.
s.
n.
epurator.
abluțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ablution, lat. ablutio)
1.
spălare
a
corpului,
prescrisă
de
unele
religii
orientale
și
la
catolici,
pentru
purificare.
2.
purificare
religioasă.
3.
(fam.)
îmbăiere
prin
duș.
4.
eroziune
exercitată
de
curenții
marini
de
adâncime.
afinare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (afina)
1.
acțiunea
de
a
afina;
afinaj.
2.
operație
de
purificare
a
zahărului
brut,
care
precedă
decolorarea
și
rafinarea.
autoepurație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autoépuration)
1.
proces
de
purificare
naturală
a
unui
mediu
poluat
de
substanțe
(an)organice,
fără
intervenția
omului.
biofiltru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. biofiltre)
1.
instalație
pentru
purificarea
apei
poluate
a
canalelor
cu
ajutorul
bacteriilor
aerobe.
carbonatare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (carbonata)
1.
reacție
chimică
de
transformare
a
hidroxizilor
de
carbon
în
carbonați,
cu
participarea
bioxidului
de
carbon.
2.
operația
de
tratare
cu
bioxid
de
carbon
a
zemurilor
la
fabricarea
zahărului,
pentru
purificare.
catharsis
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. catharsis, gr. katharsis)
1.
concept
estetic,
la
Aristotel,
pentru
a
defini
efectul
„purificator”
al
artei,
în
special
al
tragediei,
rolul
acesteia
de
a-l
elibera
pe
om
de
pasiuni
(josnice),
prin
trăirea
unui
sentiment
de
maximă
tensiune.
2.
(psihan.)
efect
terapeutic
prin
descărcarea
unei
trăiri
refulate.