Dictionar

vina

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vina)

1. instrument muzical indian dintr-un baston de bambus cu 4 (7) coarde metalice întinse pe scăunașe înalte, cu un sunet dulce obținut prin ciupire.
 

exsangvina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. exsanguiner)

1. a face operația de exsangvinație.
 

flavină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. flavine, cf. lat. flavus „galben”)

1. (biochimie) moleculă organică din care se obține un pigment galben.
2. (biochimie) moleculă organică care aparține unui grup alcătuit în special din vitamina B2.
 

lactoflavină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lactoflavine)

1. vitamina B2, din lapte, ouă etc.; riboflavină.
 

lavină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. lavina, germ. Lavine)

1. avalanșă de zăpadă sau de pietre.
 

olivină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. olivine)

1. mineral din silicat natural de magneziu și fier, verde-măsliniu; peridot.
 

riboflavină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. riboflavine)

1. (biochimie) vitamină foarte frecventă în alimentele naturale (cereale, drojdie de bere, ficat, ouă și lapte) și rezultată din combinarea unei flavine (colorant galben) cu riboza; lactoflavină, vitamina B2.
 

activa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. activer)

1. intr. a desfășura o activitate intensă.
2. tr. a intensifica un proces etc.; a face (o substanță, un fenomen) să devină (mai) activ.
3. refl. a intra în cadrele active ale armatei.
 

actualiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. actualiser)

1. a face să devină actual; (p. ext.) a reînvia ceva.
 

adecva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (adecvat)

1. tr., refl. a face să devină, a fi adecvat; a (se) conforma.
 

albuminemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albuminémie)

1. prezența albuminei în plasma sangvină.
 

alexină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alexine)

1. (med.) substanță albuminoidă conținută în serul normal de sânge, capabilă să completeze acțiunea unei imunizine.
2. substanță proteică din plasma sangvină; complement; anticorp.
 

alterna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. alterner, lat. alternare)

1. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv.
2. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanță (2).