creativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. créatif)

1. referitor la acțiunea de a crea; capabil de a crea.

creativitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. créativité)

1. dispoziție potențială de a crea, însușirea de a fi creator.

artterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (artă- + -terapie2)

1. terapie prin artă, bazată pe stimularea creativității artistice a bolnavilor psihici.

charite

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. charites)

1. (mitologie) (la greci) zeițe personificând viața în toată plinătatea ei și mai precis seducția, frumusețea, natura, creativitatea umană și fertilitatea (care astăzi este văzută ca o triadă cuprinzând pe Aglaia, Eufrosina și Talia); cele trei grații; harite.

cognitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cognitif)

1. care se referă la cunoaștere; care este capabil de cunoaștere.
2. (psihologie aplicată) care se referă la mijloacele și mecanismele de dobândire a cunoștințelor.
3. test ~ = test de cunoștințe sau de eficiență (spre deosebire de testul de aptitudini).
4. (lingvistică) funcție ~ă = funcția de comunicare care se traduce în limbaj prin fraza asertivă folosită pentru a informa, pentru a face cunoscut un gând unui interlocutor; funcție referențială a limbajului.
5. psihologie ~ă = studiul științific al proceselor mentale precum atenția, utilizarea limbajului, memoria, percepția, rezolvarea problemelor, creativitatea și raționamentul; psihologia cunoașterii.
6. (psihologie) tulburare ~ă = termen care desemnează o tulburare mintală care afectează în special și în principal memoria.
7. (psihologie) disonanță ~ă = disconfort mental cauzat de două cogniții ireconciliabile.
8. bulă ~ă = limitarea conexiunilor sociale ale unei persoane prin cultura sa și informațiile accesibile acesteia prin intermediul noilor tehnologii.
9. hartă ~ă = diagramă care permite de a reprezenta vizual și de a urma calea asociativă a gândirii.

estruos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. estroso)

1. înzestrat cu o creativitate fertilă; original; împlinit.
2. caracterizat printr-un comportament ciudat și neobișnuit; bizar, capricios.

inventică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (inventa + -ică)

1. disciplină care studiază procesul invenției și condițiile stimulării creativității.

varietate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. variété, lat. varietas)

1. calitatea a ceea ce este divers, variat; diversitate, felurime.
2. (pl.) specii de manifestări scenice antrenante, recreative și variate, destinate teatrului de revistă sau circului.
3. (biol.) grup de indivizi din aceeași specie, diferiți de alții prin anumite caractere secundare constante.