Dictionar

dulce (miros, gust)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT dulcis; mitis
2. FR doux; douce; sucré (odeur ou saveur)
3. EN sweet; mild (odour or taste)
4. DE süß; mild (Geruch oder Geschmack)
5. RU слaдкий; мяrкий (зaпaх; вкус)
6. HU édes (szag, íz)
 

dulceag

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT subdulcis
2. FR douceâtre
3. EN dulcious
4. DE süßlich
5. RU слaдковaтый
6. HU édeskés
 

dulcicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. lat dulcis „dulce”, colere „a locui”)

1. (biol.) care trăiește în apele dulci, specific apelor dulci.
 

dulcifer, -ă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (dulce + -ifer)

1. care îndulcește o mâncare, o băutură etc.
 

dulcimer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. dolcimer)

1. instrument medieval cu coarde ciupite sau lovite, un fel de țiteră, strămoșul țambalului, astăzi în perimetrul folkului.
 

dulcinee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dulcinée)

1. (deseori depr.) femeie care inspiră o pasiune vie și romanescă; eroină a unui amor ridicol.
 

abietacee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. abietacées)

1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
 

abietinee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. abiétinées)

1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
 

abioseston

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abioseston)

1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.
 

abis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.
 

abisal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abyssal, lat. abyssalis)

1. referitor la abis.
2. aflat în zona de mare adâncime și fără de lumină a mărilor și oceanelor.
3. regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor și oceanelor.
4. referitor la subconștient.
 

abordaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abordage, it. abbordaggio)

1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.
2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.
3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.