Dictionar

cantată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cantata, fr. cantate)

1. compoziție vocal-instrumentală solemnă lirică pentru soliști, cor și orchestră, asemănătoare cu oratoriul.
 
 

continuo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. /basso/ continuo)

1. adv. (muz.) continuu.
2. s. n. basso ~ = parte de acompaniament a unei lucrări muzicale care trebuie cântată în cursul întregii piese.
 
 

incantație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incantation, lat. incntatio)

1. formulă magică recitată sau cântată, de vraci, la farmece și vrăji.
2. stare de extaz, încântare; farmec, vrajă.
 

introitus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. introitus, intrare)

1. rugăciune cântată de cor la începutul misei.