Dictionar

deceda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décéder, lat. decedere)

1. a înceta din viață; a muri, a răposa.
 

decedare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. deceda)

1. faptul de a deceda; încetare din viață; decedat.
 

decedat, -ă

Parte de vorbire:  adj. (adesea substantivat)  
Etimologie: (fr. décédé)

1. care a încetat să mai trăiască; mort, răposat.
2. (antonime) viu, vivant.
 

cenotaf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cénotaphe, lat. cenotaphium, gr. kenotaphion)

1. monument funerar sau mormânt gol ridicat în memoria unei persoane decedate, în general ilustră sau reprezentativă, care a fost înmormântată în altă parte sau care nu a primit înmormântare.
 

defunct, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. defunctus, fr. défunt)

1. (om) decedat, răposat.
 

dispărea

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. disparaître)

1. a nu se mai vedea, a ieși din câmpul vizual.
2. a se pierde, a pieri.
3. a-și înceta existența, a se stinge.
4. a muri, a deceda.
 

edicul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. édicule, lat. aediculum)

1. monument funerar dintr-un mic edificiu în forma unui templu, pe un soclu, care adăpostește statuia celui decedat.
2. nișă în care se păstrează portretele morților, urnele funerare.
3. chioșc, pavilion, de obicei în parcuri.
4. acoperitoare de protecție a unei lucrări de artă, cu înfățișare de templu în miniatură sau de chioșc.
 

epitaf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épitaphe, lat. epitaphium, gr. epitaphion)

1. (ant.) inscripție funerară în care se făcea elogiul celui decedat.
2. placă, monument funerar care cuprinde o asemenea inscripție.
3. poezioară compusă cu ocazia morții cuiva.
 

lacrimatoriu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. lacrymatoire, lat. lacrimatorium)

1. (la romani) vas funerar din ceramică sau sticlă, alungit, conținând uleiuri parfumate, care se depunea în morminte o dată cu înhumarea celui decedat; s-a crezut multă vreme că aceste vase erau folosite pentru a colecta lacrimile vărsate la înmormântare.
2. (var.) lacremator, lacrematoriu, lacrimator, (învechit) lacrimătoriu.