examina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. examiner, lat. examinare)

1. a observa, a cerceta, a privi atent ceva.
2. a cerceta starea sănătății cuiva.
3. a supune la un examen (un elev, un student).

autoexamina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + examina)

1. refl. a-și controla propriile cunoștințe.

examinator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. examinateur)

1. I. care examinează, care supune pe cineva unui examen.
2. II. cel care examinează, care observă cu atenție.
3. (la un examen) cel care judecă nivelul de cunoștințe al cuiva.
4. (antonime) examinat, candidat.

reexamina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réexaminer)

1. a examina din nou pe cineva.
2. a cerceta, a studia, a lua din nou în discuție (o problemă).

abdominoscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abdominoscope)

1. instrument în abdominoscopie pentru examinarea cavității și a organelor abdominale; peritoneoscop.
2. (var.) abdomenoscop.

abdominoscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abdominoscopie)

1. (med.) examinare internă a abdomenului prin laparotomie sau pe cale endoscopică; peritoneoscopie.

aerocistoscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerocystoscopy)

1. examinare a vezicii urinare prin introducerea de aer, cu aerocistoscopul, pentru distensia organului.

analiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. analyser)

1. a cerceta un lucru, un fenomen etc. descompunându-l în elementele lui componente.
2. a identifica compoziția unei substanțe.
3. a examina cu atenție în vederea unor concluzii documentate.
4. a examina un text (gramatical, literar, stilistic etc.).

analizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. analysable)

1. care poate fi analizat; care poate fi studiat sau examinat în detaliu.
2. (antonime) inanalizabil, neanalizabil.

analiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă științifică de cercetare a realității, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părțile lor constitutive.
2. examinare amănunțită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor.
5. descompunere a unei substanțe, pentru a-i stabili compoziția chimică.
6. ~ corticală = funcție a cortexului prin care se desprind însușirile generale și cele specifice ale obiectelor și fenomenelor.