integrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. intégration, lat. integratio)

1. acțiunea de a (se) integra și rezultatul ei; includere, înglobare.
2. reuniune a mai multor părți pentru a forma un întreg.
3. (mat.) calculul unei integrale; obținerea integralei unei ecuații diferențiale sau cu derivate parțiale.
4. (sociologie) procesul prin care o persoană, sau un grup, devine parte a mediului, a societății în care trăiește.
5. fuzionare a unor întreprinderi economice.
6. capacitate a sistemului nervos de a realiza interacțiunea între diferite părți ale organismului, ca și între acesta și mediul ambiant.
7. integrare.

dezintegrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désintégration)

1. acțiunea de a (se) dezintegra și rezultatul ei; dezintegrare.
2. desfacere în părțile constitutive; desprindere dintr-un ansamblu; distrugere, disoluție venită din interior.
3. (fizică) reacție nucleară spontană sau indusă, care are ca rezultat transformarea unui nucleu atomic în alte nuclee sau particule, cu eliberare de energie sub formă de radiații.
4. (antonim) integrație.

redintegrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rédintégration)

1. (psih.) revenire integrală în conștient a unui lucru, a unei amintiri etc.

reintegrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réintégration)

1. acțiunea de a (se) reintegra și rezultatul ei; reintegrare.
2. acțiunea de a reintegra pe cineva într-o funcție, loc de muncă etc.
3. (în special) repunerea unui funcționar într-un post după o perioadă de disponibilitate sau detașare.
4. recuperarea cetățeniei anterioare, de obicei folosind proceduri mai simple.
5. (med.) reluarea activității normale, în special la un subiect care a suferit de tulburări psihice.
6. (var.) reintegrațiune.

dezintegrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désintégration)

1. acțiunea de a (se) dezintegra și rezultatul ei; dezintegrare.
2. desfacere în părțile constitutive; desprindere dintr-un ansamblu; distrugere, disoluție venită din interior.
3. (fizică) reacție nucleară spontană sau indusă, care are ca rezultat transformarea unui nucleu atomic în alte nuclee sau particule, cu eliberare de energie sub formă de radiații.
4. (antonim) integrație.

integrare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (integra)

1. acțiunea de a (se) integra; integrație.
2. reuniune a mai multor părți într-un singur tot.
3. fuzionare a unor întreprinderi economice.
4. ~ economică = proces de intensificare a interdependențelor economice dintre diferite state ale lumii.
5. (mat.) determinarea integralei unei funcții sau a soluției unei ecuații diferențiale.
6. capacitate a sistemului nervos de a realiza interacțiunea între diferite părți ale organismului, ca și între acesta și mediul ambiant.

reintegrare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. reintegra)

1. acțiunea de a (se) reintegra și rezultatul ei; reintegrație.
2. repunere în drepturi; repunere într-o funcție, într-un grad etc.