lider

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. leader)

1. conducător al unui partid politic, al unei organizații obștești.
2. dirijor, șef al unei orchestre de jaz sau al unei secții instrumentale.
3. echipă, sportiv care se găsește în fruntea unei competiții.
4. (mar.) tip de navă conducătoare a unei flotile de nave ușoare.

bonz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bonse, port. bonso)

1. preot, călugăr budist.
2. personaj de o solemnitate ridicolă
3. (fig.; ir.) șef, lider, om influent într-un partid politic.

chief

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (engl. chief)

1. lider al unui grup de oameni, al unei organizații et cetera; șef, conducător.

leadership

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. leadership)

1. faptul de a fi în fruntea unui grup; funcție, poziție de lider.
2. poziția unei națiuni sau a unei alianțe care pune sub conducerea sa, și uneori sub tutela ei, o altă națiune, un alt grup.

stalinist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (stalin/ism/ + ist)

1. I. legat de Iosif Vissarionovici Stalin sau de stalinism.
2. II. adept al stalinismului (ideologie și ansamblu de practici politice, economice și sociale dezvoltate de Stalin în U.R.S.S. din 1924 până în 1953 și care se caracterizează prin constituirea unui stat polițienesc totalitar centralizat, utilizarea forței și a terorii ca mod de guvernare, și un cult al personalității organizat în jurul liderului principal al fiecărui Partid Comunist).

imam

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (tc. imam)

1. (în islamul sunnit) titlul dat califului ales, nu neapărat dintre descendenții Profetului, ci dintre membrii tribului său.
2. (în islamul șiit) căpetenia comunității, descendent din Ali, care-l face infailibil.
3. lider religios musulman.
4. musulman capabil să conducă rugăciunea comună într-o moschee.
5. (var.) iman.

lamaic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lamaïque)

1. legat de lamaism sau de liderul său religios; lamaist.