Dictionar

-BAR

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. baros „greutate”)

1. „greutate, presiune”.
 

-CLOR

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. khloros „verde ca iarba”)

1. „de culoare verde”.
 

-COLOR

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (lat. color „culoare”)

1. „culoare, colorat”.
 

-CULTOR

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (lat. cultor „care lucrează, care cultivă”)

1. „care cultivă, care îngrijește”.
 

-FER

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -fère, cf. lat. fero, ferre „a purta, a duce, a produce”)

1. „care poartă, care conduce, care conține, care produce”.
 

-FLOR

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (lat. flos, floris „floare”)

1. „floare, înveliș floral”.
 

A-, AN-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)

1. privativ, negativ.
2. fără, lipsit de.
 

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
 

AB-, ABS-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)

1. îndepărtare, separare, lipsă.
 

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
 

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
 

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.